Cronica unei demisii anunţate

Deşi se întâmplă în ograda „concurenţei”, urmăresc fără bucurie demisia (liber-impusă) lui Alexandru Seres din funcţia de redactor-şef al Jurnalului bihorean, cel mai citit ziar, cel mai occidental, cel mai, cel mai, cel mai... Privesc vânzoleala şi comentariile breslaşilor, pe internet. Unii se bucură, alţii se lamentează şi îi lustruiesc statuia în muzeul figurilor de ceară. Doctorii docenţi dau note şi lecţii de morală, farseurii fac „analize”, inocenţii comentează ceea ce nu cunosc. Fiecare cum poate, în funcţie de pricepere, înţelegere şi caracter.
Mă gândesc la ceea ce a simţit fostul nostru coleg Şeri, în clipa în care, brusc şi abrupt, i s-a făcut vânt. În urmă cu vreo cinci ani, am fost somat să demisionez, din aceeaşi funcţie, de la acelaşi ziar. Eu am refuzat. Cu ce m-am ales? După cinci ani, încă mai încerc să-mi recuperez carnetul de muncă de la trustul austro-ungar. Poate că Seres a fost mai înţelept. O fi acceptat şase sau douăsprezece salarii compensatorii, şi-a semnat demisia şi s-a evaporat în linişte, fără valuri.
Seres putea să stingă lumina la Jb. A fost ultimul supravieţuitor (numai el ştie cu ce preţ!) al unei generaţiei de aur, din timpuri romantice şi eroice. O generaţie care şi-a pus amprenta (vă place sau nu, dragi colegi mai tineri) pe ceea ce înseamnă presă bihoreană, de la cei mai buni şi mai corecţi jurnalişti ai momentului, până la ultimii trepăduşi corciţi şi figuranţi de doi lei care se cred ziarişti. Generaţia aia de oameni inimoşi a făcut un Jurnal bihorean urâţel, plin de stângăcii, dar „marfă”. Distanţa dintre acel ziar şi Jb-ul de azi e diferenţa dintre o roşie de grădină şi una de seră, standardizată UE, modificată genetic, umflată cu arome şi coloranţi „identic naturali”. Arată ca o roşie, dar nu e roşie. E doar un înveliş găunos, de marketing, de fiţe colorate şi de pretenţii stupide! Regret că Şeri a cultivat, cu pricepere şi supuşenie, roşia asta mutantă în ograda presei bihorene. Până la urmă, nu i-a folosit la nimic.
Demisia lui Şeri e o lecţie gratuită pentru cei tineri. Nu vă faceţi iluzii! Viaţa ziarelor este scurtă. Articolul care stârneşte nervi, aplauze şi pasiuni, mâine, e hârtie de împachetat. La fel de puţin durează gloria unei funcţii, slugărnicia netrebnicilor sau recunoştinţa celor pe care i-ai ajutat. Se duc! În schimb, persistă ranchiuna celor pe care i-ai nedreptăţit şi părerile tale de rău pentru ceea ce ai fi putut fi.
Să nu confundaţi funcţia trecătoare cu meseria pasionantă, firma, cu ziarul! În scrisoarea pe care Şeri a postat-o către lume pe blogg-ul său, pomeneşte de cei şapte ani petrecuţi la Inform Media. De fapt, au fost 14 ani petrecuţi la Jurnal bihorean, despre care nu spune nimic. Asta mi se pare trist. Eu, unul, n-am regretat funcţia, nici firma, am regretat ziarul şi oamenii adevăraţi care mi-au fost colegi.